Nunta la români

      Studiul poemului eminescian Călin (file din poveste) a fost punctul de plecare în crearea unor proiecte cu tema Nunta la români. Membrii cercului de lectură și-au dovedit din nou creativitatea, ilustrând simbolistica acestei practici, prin scurte descrieri, imagini, scene, vechi obiceiuri şi tradiţii din zonele în care locuiesc bunicii lor sau alte rudenii, prieteni, cunoștințe.
       Proiectele au îmbrăcat forme diverse:

• machete
  
• postere

• joc de rol
  

• prezentarea unui obicei de nuntă din județul nostru (Piuitul la găină)
  

Copilăria...

     Din fericire există  pe lume COPILĂRIA, paradisul tuturor vârstelor, tărâmul celei mai pure sincerităţi, a celei mai depline libertăţi, vârsta fără graniţe, vârsta la care toţi suntem frumoşi şi puri ca o icoană.

     Literatura este scena pe care acest tărâm minunat al copilăriei prinde mereu viaţă, în toată splendoarea farmecului său, cu toate minunile posibile şi imposibile, este modalitatea prin care sentimentele, gândurile şi trăirile maestrului scriitor ajung sub diverse forme la sufletul cititorului, pentru a-l sensibiliza, pentru a- l emoţiona. 

     De la aceasă idee am pornit în activitatea noastră din luna februarie, când ne-am împrătășit impresiile create de lectura unor texte ce au ca protagoniști copii din toate coolțurile lumii: de la Nică a lui Ștefan al Petrei, la Tom Sawyer și Huckelbey Finn, de la Cosette și Gavroche, la Alice și copiii căpitanului Grant.

 
     

      Aceste opere au devenit pretext pentru o meditație pe tema copilăriei, membrii cercului reușind să surprindă, în paralel, copilăria de ieri cu copilăria de azi.

     

        Am învățat de la acești eroi că această vârstă are farmecul ei, dorindu-ne astfel să rămânem de-a pururi copii, socotind că acest minereu sufletesc e o fărâmă tainică de dragoste, un gând gata să zboare ca o buburuză ţinută în palmă, o năzuinţă, o sclipire de vis, ochi de copil ce se deschid şi privesc uimiţi viaţa – aceasta e cu adevărat copilăria.

În gând cu Eminescu...

An de an, în luna ianuarie, aducem un omagiu poetului nepereche, Mihai Eminescu, patronul spiritual al şcolii noastre, lumina lină a sufletului românesc peste veacuri.

Ne-am simţim și noi ispitiţi să răspundem chemării lui Nichita Stănescu, care ne îndeamnă

                          Să ne împrietenim cu Eminescu, sărutându-i versul,

                          Iar nu slăvindu-l de neînţeles,

                          Căci ce-a fost el n-a fost eres

                          Şi sărutare de pământ îi fuse mersul.

Aşadar, am păşi încet împreună, ca să nu-i călcăm nici umbra, nici florile de tei, într-un tărâm fabulos, unde se aude mersul cârdului de cerbi, unde codrul este împărat slăvit, iar izvoarele spun poveşti în timp ce florile se adună în şezători. Ne-am întors privirea spre stele și luceferi, încercând să descifrăm marile taine ale universului, am ascultat ”mândra glăsuire a pădurii de argint”, am trăit dragostea fără speranță, dar și cea împlinită, am cunoscut îngeri și demoni, împărați și proletari. 

Apelând la culoare, unii dintre noi le-am pregătit colegilor o surpiză: creații plastice inspirate din opera eminesciană.

Apoi, ne-am lăsat cuprinși de armonia muzicii ce dă glas unui dor purtat mereu în suflet: dorul de Eminescu. 

În final, i-am adresat poetului iubit câteva gânduri:

               

Iubite poet, îți scriu aceste rânduri în semn de mulțumire pentru faptul că ne-ai împărtășit trăirile tale atât de profunde. M-am regăsit în multe dintre creațiile tale. Vei rămâne mereu în sufletul meu. (Iulia Alexe)

Trec anii... buni sau răi, dulci sau amari... Oare de ce nu ascultă oamenii mesajul tău? Iubirea nu mai este ce a fost... Ca pasărea Phoenix aș vrea să renaști și să readuci iubirea în mijlocul nostru. (Matei)

Poeziile tale sunt asemenea unor amintiri apăsătoare... fiecare gând al tău e asemenea unei petale purtată de vântul nostalgiei printr-o lume nemărginită de sentimente și speranțe (Claudiu)

Mare poet,

Dac-aș avea puterea 

Să transced în lumea ta 

Și să-ți vorbesc în față,

Ți-aș mulțumi pentru emfatica trăire

Și taina vieții tale pusă pe hârtie.

Eu știu că al tău har

Te va ține pe veci în viață,

Mare poet, 

Aceste ultime cuvinte-mi doresc

Să te-nsoțească. (Diana)

Matilda

       Această carte celebră a lui Roald Dahl ne-a oferit prilejul să  descoperim o fetiță specială, dar și să purtăm discuții interesante despre relația dintre părinți și copii, despre prejudecăți și discriminare, despre lupta care se dă între carte și TV.
       Am pornit de la un fragment sugestiv din carte:
       Se întâmplă ceva ciudat cu părinții ăștia. Chiar aunci ând propriul copil se dovedește a fi cea mai mare pacoste din lume, ei tot cred că este o minune. Unii părinți merg mai departe: în adormirea oor devin atât de orbiți, încât ei reușesc să se convingă că odrasla e atinsă de geniu. Ei, nu e nimic anormal în asta. Așa e viața. Dar când părinții încep să ne povestească nouă cât de nemaipomeniți sunt plozii lor... 
       Profesorii suferă îngrozitor din cauza neobositei trăncăneli orgolioase a părinților, dar, de obicei, își iau revanșa odată cu sosirea perioadei de evaluare de la sfârșitul semestrului. Dacă aș fi profesor, aș născoci adevărate discursuri usturătoare la adresa copiiloor cu părinți prostiți de dragostea pentru propriile odrasle.
       și am completat un enunț care începea cam, așa:
                             Părinții mă consideră special, spunând că ..............

Insula Delfinilor Albaștri

     Insula delfinilor albaștri e o carte interesantă, scrisă de Scott O'Dell, a cărei protagonistă, Karana, ne oferă o adevărată lecție de viață și de supraviețuire.

     În carte, personajele au un nume obișnuit, folosit în fiecare zi, și unul tainic. Așa că, pentru început,  ne-am ales și noi câte un nume secret.

     Am intrat în lumea fasinantă a cărții și am schimbat cursul evenimentelor:

     Am comparat această carte cu alte cărți citite și am constatat că se aseamănă cu Robinson Crusoe, Toporișca și chiar cu Jurnalul unui puști.

     Ne-am imaginat ce am face dacă am rămâne singuri pe o insulă pustie. (Bine, ca să nu fim răi, să spunem că bateria de la mobil nu s-ar descărca niciodată. Dar mobilul nu poate să aprindă focul, prin urmare...)

     Am rezolvat un test despre carte. Pentru fiecare afirmație, am avut trei opțiuni: Adevărat (A), Fals (F), Dă-Doamne-Să-Fie-Adevărat-Că-Prea-Bine-Sună(DDSFACPBS):

                      Cartea Insula delfinilor albaștri e despre doi orfani.

                       În carte nu există personaje dragoni.

                       Rontu e un cățel mic și scump.

                       Karana se descurcă foarte bine pe insulă.

                       Rontu e un câine cu puteri paranormale care o teleportează pe Karana de pe insulă.

                       Karana nu mai pleacă niciodată de pe insulă.

   
 Am notat impresiile de lectură în jurnal.

     Și-acum, dragii mei cerchiști, întrebarea finală:

                                       CE CĂRȚI V-AR PLĂCEA SĂ MAI CITIȚI?

                Cum ați vrea să fie personajele? Să trăiască în vile la Hollywood  sau în palate de cleștar? 

În căutarea fericirii, alături de Minli

     Dornici de aventură, am hotărât să călătorim împreună cu Minli în căutarea Bătrânului din Lună, un personaj al cărții cu același nume, apărută la Editura Arthur, în decembrie 2013 și semnată de Grace Lin. Călăuzită de personaje de legendă, Minli pornește într-o lungă călătorie până la Muntele Nesfârșit pentru a-l întâlni pe misteriosul bătrân din lună, cel despre care se spune că deține răspunsurile la toate întrebările lumii și cel care îi poate spune în ce fel norocul poate fi schimbat.
      Inspirată din folclorul chinezesc, cartea este o poveste fascinantă despre prietenie, magie și încredere.

     Am răspuns astfel provocării pe care Bătrânul din Lună a lansat-o cititorilor de pretutindeni:

                                                           Dragă cititorule, 
Oamenii îmi spun în cele mai diferite feluri. Aici, în volumul pe care l-ai citit, mi se spune Bătrânul din Lună și sunt poate cel mai mare cititor, pentru că eu am o carte mai deosebită. Muritorii o numesc Marea Carte a Destinului și pentru că veghez asupra ei se spune despre mine că sunt un ÎNȚELEPT. 
Numai că oameii au uitat un mare secret: adevărata înțelepciune vine din bucuria jocului și din plăcerea de a împărtăși altora din cunoștințele tale. De aceea, îți propun să descoperim împreună secretul fericirii, așa cum se găsea pe hârtia pierdută de slujitorii Magistratului Tigru. 
                                                                                                         Cu drag,
                                                                                                             Bătrânul din Lună
   Am pornit, așadar, într-o mare aventură, la finalul căreia eram convinși că vom descoperi secretului fericirii.
   Am aflat povestea vieții Bătrânului din Lună:

VÂRSTA: S-a născut odată cu lumea, poate chiar înaintea ei.
PĂRINȚII: Vremea și Timpul (Sunt extrem de ocupați: fug mereu de oameni)
OCUPAȚIE: Să gândească destinele muritorilor și nu numai...
HOBBY: Lectura unei singure cărți
CARTEA PREFERATĂ: Cartea Destinului

Apoi am creat propria poveste, care începe cu "Ce-ar fi fost dacă...".
Ne-am imaginat
      - cum ar fi fost viața lui Minli fără poveștile lui Ba
      - că Minli îi adresează altă întrebare decât cea formulată Bătrânului din Lună
      -  un alt final

  În cele din urmă am descoperit că SECRETUL FERICIRII E ÎN FIECARE DINTRE NOI: pentru personajele din lumea Bătrânului din Lună era recunoștința, pentru unii e bucuria de a fi alături de cei dragi sau succesul profesional, iar pentru alții, cum este Borges, Paradisul are forma unei biblioteci!
 
Acum e momentul să ne spui și tu
                                 CARE E SECRETUL FERICIRII PENTRU TINE?

P.S. Nu uita că doar în sufletul tău găsești izvorul fericirii!
                                    Succes în găsirea Paradisului din sufletul tău!!!

Invitație la lectură

          Zilele Învățământului Sălăjean au devenit prilej de sărbătoare și pentru cerchiștii de la Școala Gimnazială Mhai Eminescu Zalău, care și-au împărtăși bucuria și plăcerile lecturii cu părinții lor.
          În urmă cu o lună aceștia au lansat o provocare la lectură și, la rândul lor, au fost provocați să citească o carte recomandată de părinți. Am fost profund impresionați de promptitudinea cu care adulții au răspuns inițiativei noastre.
          Am așteptat cu nerăbdare această întâlnire, la care au intrat în scenă cărțile îndrăgite de copii (Hoțul fulgerului de R. Riordan, Sub aceeași stea, de John Green, Jurnalul adolescentului timid, De 19 ori Katherine, Harry Potter, de J.K.Rowling, Bătrânul din lună, de Grace Leen) și cele propuse de părinți (Pânza de păianjen, de Cella Serghi, Winnetou de Karl May, Mâini înzestrate, Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade, Prințesă și cerșetoare, de Delphine de Vigan).

          Am început activitatea cu o altfel de recenzie: s-au asociat mirosuri, culori, imagini cărților citite.

          Asocierile au fost... surprinzătoare: de la mirosul de vanilie sau de parfum, la cel de oțet, de la mătase la plastelină sau șmirghel, de la culoarea pasiunii la cea a inocenței ...

          Părinții și copiii și-au argumentat opțiunea pentru un anumit miros, pentru o anumită textură sau culoare, și-au împărtășit impresiile de lectură, au discutat pe marginea cărților respective.

       

 Au completat apoi, în paralel, un chestionar de lectură care viza cărțile recomandate (Care este scena preferată din cartea pe care v-a/ți-a recomandat-o copilul dumneavoastră/părintele tău? Cu care personaj din cartea respectivă vă identificați/te identifici? Care credeți/crezi că este personajul cu care se aseamănă copilul dumneavoastră/părintele tău? Cum ați defini/ai defini printr-un singur cuvânt cartea citită?) și s-au comparat răspunsurile oferite.

  Și pentru că activitatea a stat sub semnul provocării, membrii familiei au răspuns în echipă unui exercițiu de imaginație: Imaginați-vă un alt final al cărții./ Mimați scena preferată./ Alegeți o melodie care se potrivește cărții și interpretați-o./ Imaginați-vă un dialog între protagoniștii celor două cărți./ Creați un simbol pentru cartea citită./ Realizați un cvintet pornind de la cartea citită.

          În final, fiecare copil a notat, pe un semn de carte, un gând de mulțumire adresat părintelui său. La rândul lor, părinții le-au adresat copiilor câte un îndemn la lectură și și-au împărtășit emoțiile trăite pe parcursul acestei activități, exprimându-și dorința de a continua șirul provocărilor.

          Deși ne așteptam la o prezență mai numeroasă, suntem convinși că această activitate va avea efectul scontat și la întâlnirile următoare ni se vor alătura și alte familii. Până atunci vă provocăm pe toți să călătoriți fără sfială în lumea cărților, bucurându-vă din plin de plăcerile lecturii.

Vă dorim zbor plăcut!