Nunta la români

      Studiul poemului eminescian Călin (file din poveste) a fost punctul de plecare în crearea unor proiecte cu tema Nunta la români. Membrii cercului de lectură și-au dovedit din nou creativitatea, ilustrând simbolistica acestei practici, prin scurte descrieri, imagini, scene, vechi obiceiuri şi tradiţii din zonele în care locuiesc bunicii lor sau alte rudenii, prieteni, cunoștințe.
       Proiectele au îmbrăcat forme diverse:

• machete
  
• postere

• joc de rol
  

• prezentarea unui obicei de nuntă din județul nostru (Piuitul la găină)
  

Copilăria...

     Din fericire există  pe lume COPILĂRIA, paradisul tuturor vârstelor, tărâmul celei mai pure sincerităţi, a celei mai depline libertăţi, vârsta fără graniţe, vârsta la care toţi suntem frumoşi şi puri ca o icoană.

     Literatura este scena pe care acest tărâm minunat al copilăriei prinde mereu viaţă, în toată splendoarea farmecului său, cu toate minunile posibile şi imposibile, este modalitatea prin care sentimentele, gândurile şi trăirile maestrului scriitor ajung sub diverse forme la sufletul cititorului, pentru a-l sensibiliza, pentru a- l emoţiona. 

     De la aceasă idee am pornit în activitatea noastră din luna februarie, când ne-am împrătășit impresiile create de lectura unor texte ce au ca protagoniști copii din toate coolțurile lumii: de la Nică a lui Ștefan al Petrei, la Tom Sawyer și Huckelbey Finn, de la Cosette și Gavroche, la Alice și copiii căpitanului Grant.

 
     

      Aceste opere au devenit pretext pentru o meditație pe tema copilăriei, membrii cercului reușind să surprindă, în paralel, copilăria de ieri cu copilăria de azi.

     

        Am învățat de la acești eroi că această vârstă are farmecul ei, dorindu-ne astfel să rămânem de-a pururi copii, socotind că acest minereu sufletesc e o fărâmă tainică de dragoste, un gând gata să zboare ca o buburuză ţinută în palmă, o năzuinţă, o sclipire de vis, ochi de copil ce se deschid şi privesc uimiţi viaţa – aceasta e cu adevărat copilăria.

În gând cu Eminescu...

An de an, în luna ianuarie, aducem un omagiu poetului nepereche, Mihai Eminescu, patronul spiritual al şcolii noastre, lumina lină a sufletului românesc peste veacuri.

Ne-am simţim și noi ispitiţi să răspundem chemării lui Nichita Stănescu, care ne îndeamnă

                          Să ne împrietenim cu Eminescu, sărutându-i versul,

                          Iar nu slăvindu-l de neînţeles,

                          Căci ce-a fost el n-a fost eres

                          Şi sărutare de pământ îi fuse mersul.

Aşadar, am păşi încet împreună, ca să nu-i călcăm nici umbra, nici florile de tei, într-un tărâm fabulos, unde se aude mersul cârdului de cerbi, unde codrul este împărat slăvit, iar izvoarele spun poveşti în timp ce florile se adună în şezători. Ne-am întors privirea spre stele și luceferi, încercând să descifrăm marile taine ale universului, am ascultat ”mândra glăsuire a pădurii de argint”, am trăit dragostea fără speranță, dar și cea împlinită, am cunoscut îngeri și demoni, împărați și proletari. 

Apelând la culoare, unii dintre noi le-am pregătit colegilor o surpiză: creații plastice inspirate din opera eminesciană.

Apoi, ne-am lăsat cuprinși de armonia muzicii ce dă glas unui dor purtat mereu în suflet: dorul de Eminescu. 

În final, i-am adresat poetului iubit câteva gânduri:

               

Iubite poet, îți scriu aceste rânduri în semn de mulțumire pentru faptul că ne-ai împărtășit trăirile tale atât de profunde. M-am regăsit în multe dintre creațiile tale. Vei rămâne mereu în sufletul meu. (Iulia Alexe)

Trec anii... buni sau răi, dulci sau amari... Oare de ce nu ascultă oamenii mesajul tău? Iubirea nu mai este ce a fost... Ca pasărea Phoenix aș vrea să renaști și să readuci iubirea în mijlocul nostru. (Matei)

Poeziile tale sunt asemenea unor amintiri apăsătoare... fiecare gând al tău e asemenea unei petale purtată de vântul nostalgiei printr-o lume nemărginită de sentimente și speranțe (Claudiu)

Mare poet,

Dac-aș avea puterea 

Să transced în lumea ta 

Și să-ți vorbesc în față,

Ți-aș mulțumi pentru emfatica trăire

Și taina vieții tale pusă pe hârtie.

Eu știu că al tău har

Te va ține pe veci în viață,

Mare poet, 

Aceste ultime cuvinte-mi doresc

Să te-nsoțească. (Diana)